Ataturk, părintele Turciei moderne

1. Originile lui Mustafa Kemal Atatürk

Mustafa s-a născut în anul 1881 în oraşul Salonic, peninsula Elena, atunci parte integrată în Imperiul Otoman. Familia sa provenea din clasa de mijloc, tatăl său fiind locotent în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 şi după  funcţionar public, iar mama sa având origini ţărăneşti.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

Se presupune că la naştarea lui Mustafa, tatăl său, Ali Riza, l-a sortit carierei militare. Tot tatăl lui Kemal a dorit ca acesta să urmeze cursurile unei şcoli seculare, laică, în maniera occidentală, spre deosebire de mama Zübeyde Hanım care a preferat să îşi  introducă fiul într-o şcoală tradiţională islamică.

După moartea tatălui, când Mustafa avea 7 ani, familia s-a mutat pe domeniul rural al unui unchi, copilul  neputând să frecventeze în mod regulat şcoala, ajungând să îşi întrerupă studiile până la vârsta de 10 ani, când s-a reîntors în Salonic.

2. Cariera militară

În 1894, Kemal a decis să urmeze cariera militară, începând prin a urma Şcoala Militară Pregătitoare din Salonic. Numele de Kemal l-a primit în timpul acestei şcoli secundare. Există doua versiuni ale adoptării acestui nume. În una dintre ele se presupune că Mustafa excela la matematică, astfel încât profesorul materiei respective a decis să îl numească Kemal (se traduce „perfecţiune”) pentru a îl deosebi de alţi băieţi din clasa lui. A doua variantă are în vedere însuşirea proprie a acestui nume pentru a îl omagia pe poetul otoman Namik Kemal.

Credit foto: Shutterstock

Datorită rezultatelor sale bune, Mustafa a fost trimis în 1895 să îşi continue studiile în câmpul militar la Monastir (în Macedonia actuală), iar din 1899 la cea mai prestigioasă academie militară din Imperiul Otoman, Colegiul de Război din Istanbul. Reformată după modelul şi standardele şcolilor militare prusace, Kemal a studiat la această academie 3 ani în urma cărora a devenit ofiţer de stat major. Din nou, mediile sale l-au clasat printre cei mai buni studenţi ai academiei, primind aşadar oportunitatea de a îşi completa în continuare studiile la Colegiul Statului Major Otoman, de unde a absolvit în anul 1905 cu gradul de căpitan în statul major turc.

Încă din timpul petrecut la academie, Mustafa obişnuia să frecventeze cercurile unde se citea, discuta şi critica elitismul şi deficitele conducerii Sultanului Abdülhamid al II-lea. Ca urmare a deconsipirării activităţii grupului în care activa în 1906, Kemal a fost trimis la comandamentul Armatei a cincea din Damasc. Şi aici a militat în secret împotriva guvernării, ajutând la crearea mai multor grupări afiliate crezului Junilor Turci. După un an în dizgraţie, tânărul ofiţer a fost alocat în Salonic.

El nu a avut un rol important în Răscoala Junilor turci (1908), chiar dacă la acel moment era membru al Comitetului pentru Uniune şi Progres, principala filială organizaţională a Junilor Turci. Totuşi, el a susţinut demiterea sultanului şi restabilirea guvernământului constituţional, principalele efecte ale Revoltei din iulie 1908.

În 1910, a făcut prima lui vizită în Europa Occidentală cu scopul de a observa manevrele militare din Picardia (Franţa). Atunci a spus faimoasul său citat: „Există diferite culturi, dar doar o singură civilizaţie, cea europeană”, care arată gândirea sa modernistă.

Conflictul otoman-italian din Libia(1911-1912) şi cele două războaie balcanice(1912-1913) au reprezentat pentru Kemal atât primele experienţe de comandă pe timp de război, cât şi un proces de pregătire pentru ceea ce va urma în Primul Război Mondial. Astfel, în războiul de gherilă din Libia a comandat trupe neregulate, iar în Războaiele Balcanice a fost şef de operaţiuni la nivel de corp de armată şi pentru o scurtă perioadă şef de stat major. Important de punctat pentru evoluţia sa ulterioară este faptul că în timpul Primului Război Balcanic el a fost numit şef de operaţiuni al forţelor otomane care fuseseră izolate de bulgari în peninsula Gallipoli. Acest rol i-a permis să studieze în amănunt geografia peninsulei şi să îşi creeze linii de apărare şi planuri împotriva unui eventual atac al inamicului.

Între al Doilea Razboi Balcanic şi Primul Război Mondial, Mustafa a lucrat ca ataşat militar la ambasada din Sofia, Bulgaria.

Credit foto: Shutterstock

Imperiul Otoman a luptat alături de Puterile Centrale în Prima Conflagraţie Mondială. Aşadar, în iunie 1915, Mustafa a intrat efectiv în război la comanda diviziei a 19 din zona Gallipoli. Campania din Dardanele a aliaţilor cunoscută pentru pierderile sale mari de oameni de ambele părţi combatante a început prin bombardamente în februarie-martie 1915 şi a continuat până in ianuarie 1916 prin mai multe debarcari în diferite golfuri ale peninsulei. Campania a fost foarte importantă pentru turci deoarece de rezultatul ei depindea capitala otomană aflată în proximitate şi deci participarea Turciei în război. Trupele otomane comandate de Kemal au reuşit să nu cedeze teritoriu, alungând totodată trupele ANZAC şi franceze. Acesta este momentul în care Mustafa a căpătat notorietate şi a devenit un erou naţional. Dupa Gallipoli a fost promovat la rangul de general în aprilie 1916 şi trimis să oprească avansarea trupelor ruseşti şi să recupereze oraşele turceşti din estul Anatoliei. În ultimele luni ale războiului a comandat retragerea trupelor turceşti din Siria.

Sfârşitul Marelui Război(1918) şi situarea statului Otoman printre învinşi a rezultat în partiţia a mai multor teritorii anatoliene în favoarea statelor învingătoare. Astfel s-a demarat Războiul de Independenţă al Turciei(1919-1923) care a reprezentat atât o luptă pentru recăpătarea suveranităţii statului turc, cât şi un conflict între modernizatori şi conservatori. Mustafa s-a arătat ca fiind principalul lider militar si politic al acestui război.

Reformele lui Ataturk şi modernizarea Turciei

Ataturk s-a străduit să secularizeze Turcia, scoţând-o din starea de letargie şi înapoiere în care se regăsea încă în vremea lui. Pentru a realiza acest obiectiv, a fost nevoit să înfiinţeze un partid, Partidul Republican al Poporului, care avea ca principal scop „revoluţia continuă”, ceea ce se traducea prin modernizarea continuă. La 3 martie 1924, califatul a fost oficial desfiinţat, iar în locul său a fost instaurată republica, facând din Turcia primul stat musulman care a adoptat această formă de guvernământ.

Schimbările s-au manifestat în toate domeniile vieţii. De exemplu, în 1925 s-a interzis purtarea fesului turcesc, urmărindu-se în acest fel adoptarea pălăriilor occidentale. De asemenea, Ataturk a încurajat şi emanciparea femeilor prin puterea exemplului, căsătorindu-se în 1923 cu Latife Hanım, o femeie educată în stil Occidental. În 1934, deci după aproximativ un deceniu, femeile puteau participa la alegerile parlamentare atât în postura de votanţi, dar şi ca posibili parlamentari.

Credit foto: Shutterstock

Dar una dintre cele mai marcante schimbări a fost adoptarea alfabetului latin – în detrimentul celui arab – pentru reprezentarea limbii turce în scris. Hotărârea aceasta a făcut ca gradul analfabetismului să scadă semnificativ. Din nou, Mustafa Kemal s-a folosit de puterea exemplului, plimbându-se prin satele Turciei şi, folosindu-se de cretă şi de o tablă de scris, a demonstrat cetăţanului turc de rând cât de simplu era noul alfabet. În domeniul juridic, a renunţat complet la legea islamică şi a adoptat în schimb Codul Civil elveţian, Codul Penal italian şi Codul Comercial german.

Mustafa Kemal s-a stins din viaţă în data de 10 noiembrie 1938, iar corpul său a fost purtat prin Istanbul, iar de acolo în Ankara, unde i s-a pregătit ulterior un mausoleu, care conţinea sarcofagul lui Mustafa şi un muzeu dedicat lui.

Surse:

1. http://www.history.com/topics/middle-east/kemal-ataturk
2. http://www.britannica.com/biography/Kemal-Ataturk
3. http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/ataturk_kemal.shtml
4. http://www.columbia.edu/~sss31/Turkiye/ata/hayati.html
5. Edward J. Erickson,Mustafa Kemal Ataturk,Editura Litera 2014